TECUCI – CADRUL GEOGRAFIC

Aşezarea 

„Pe Glob, intersecţia paralelei 45°51’06” latitudine nordică cu meridianul 27°25’56” longitudine estică stabileşte poziţia matematică unică a municipiului Tecuci, la nord de Ecuator şi la est de primul meridian, în al treilea fus orar.

Geografic, municipiul Tecuci se află aşezat aproape de limita sudică a Colinelor Tutovei (14 km), la contactul cu Piemontul Poiana-Nicoreşti, ambele subunităţi ale Podişului Moldovei, la confluenţa răului Bârlad cu pârâul Tecucel, aproape de Valea Siretului (10 km), în cuprinsul câmpiei de terase care poartă numele oraşului, Câmpia Tecuciului.

Oraşul Tecuci se înscrie în categoria cea mai comună a oraşelor din Moldova, anume aceea a aşezărilor de terasă, fiind aşezat în lunca şi pe terasele Bârladului (Cernicari şi Tecuci). Cea mai întinsă parte a suprafeţei urbane se află în cuprinsul albiei majore a râului Bârlad (cartierele Tecuciul Nou, Criviţeni, Cuza Vodă, Focşa, Gării (C.F.R.), zona Industrială etc.

Pe terasa Tecuci şi pe fruntea acesteia sunt aşezate cartierele: Militari, Poştei, Gh. Petraşcu, Bulgari, partea vestică a Tecuciului Nou şi o mare parte din vechea vatră urbană.

Tot pe această terasă (sau echivalentă ei) este localizat şi cartierul Nicolae Bălcescu din vestul municipiului, pe interfluviul Bârlad-Siret, la Vest de calea ferată. Administrativ-teritorial, municipiul Tecuci aparţine judeţului Galaţi, fiind amplasat în partea central-nord vestică a acestuia.

Prezenţa municipiului Tecuci în cadrul fizico-geografic al văii şi teraselor râului Bârlad determină influenţe asupra climei, apelor, vegetaţiei, faunei şi solurilor. Chiar dacă nu sunt efectuate măsurători complete, riguroase şi constante asupra tuturor elementelor de climă, se constată cu uşurinţă existenţa modificărilor compoziţiei aerului şi ale apei râului Bârlad, care până în 1970 prelua întreaga cantitate de apă uzată provenită de pe cuprinsul oraşului. Au fost induse importante modificări şi la nivelul vegetaţiei, faunei şi solurilor ca urmare a activităţii economice desfăşurate de om în acest spaţiu geografic.

Raportându-ne la aşezările importante din jur, municipiul se află la 20 km de Mărăşeşti, 40 km de Focşani, 50 km de Bârlad şi Tg. Bujor, 80 km de Galaţi, 180 km de Iaşi, 240 km de Bucureşti etc.

La nivelul municipiului Tecuci se întâlnesc artere de comunicaţii foarte importante, care mijlocesc legături rapide şi sigure pe Valea Bârladului, sau între aceasta şi Valea Siretului, deservind în acelaşi timp întreaga zonă înconjurătoare a Tecuciului.

Tecuciul este unul din puţinele noduri feroviare ale ţării care dispune de patru direcţii de orientare a liniilor ferate (spre Galaţi, Iaşi, Mărăşeşti şi Făurei) şi tot atâtea pentru şosele (spre Galaţi, Bârlad, Tişiţa, Tg. Bujor) cărora li se adaugă drumurile locale, spre localităţile rurale vecine (Movileni, Furceni), reliefându-se şi mai pregnant „poziţia de intersecţie (răscruce) a oraşului Tecuci”.

Apariţia şi dezvoltarea oraşului Tecuci în Câmpia Tecuciului este urmare a existenţei factorilor fizico-geografici favorabili menţionaţi, dar şi a unor cerinţe de ordin social şi economic. Astfel, Tecuciul se dezvoltă la intersecţia unor vechi drumuri camerciale care străbăteau Valea Bârladului, cu cele care veneau din Valea Siretului spre Valea Prutului, axa principală fiind dată de Valea Bârladului, cu oraşe la distanţă de o poştă: Tecuci-Bârlad-Vaslui.

Nu sunt lipsite de importanţă resursele mari de apă potabilă pentru alimentarea oraşului, precum şi înclinarea uşoară a teraselor care permite scurgerea naturală a apelor în exces, rolul factorilor climatici, în special al celor dinamici, care contribuie la îndepărtarea eficientă a noxelor eliminate în oraş.

In prezent, municipiul Tecuci joacă un rol polarizator pentru un vast teritoriu rural extins pe izocrona de o oră.

Relieful

Relieful, ca totalitate a denivelărilor suprafeţei topografice, exprimă în bună măsură caracteristicile substratului geologic, precum şi capacitatea de modelare a agenţilor externi din regiunea noastră.

Format pe stiva de sedimente preholocene (luturi loessoide, nisipuri, marne şi pietrişuri) relieful municipiului Tecuci este foarte tânăr (8.000-10.000 de ani).

La Tecuci întâlnim un relief de câmpie, în care se disting lunca şi terasele râului Bârlad, cunoscute în literatura geografică sub denumirea de Câmpia Tecuciului, parte componenta a Câmpiei Române.

Relieful major

Lunca Bârladului. Ca formă majoră de relief, în cuprinsul teritoriului municipiului Tecuci, Lunca Bârladului are o lăţime care variază între 2 şi 3 km. In nord este mai lată pe partea stângă a râului Bârlad (+2 km) iar în sud devine aproape simetrică, puţin mai lată pe partea dreaptă a râului. Această asimetrie dimensionată trebuie pusă pe seama înclinării foarte slabă a talvegului râului Bârlad, care a determinat meandrarea foarte puternică a cursului în cuprinsul luncii.

 De altfel, întreaga suprafaţă a luncii, mai cu seamă pe partea stângă a râului, este presărată cu numeroase albii părăsite ale râului Bârlad şi pârâului Rateş, care trec din una în alta, formând prin anastomozare o adevărată plasă. Vechile albii părăsite sunt evidente, ele fiind mai adânci decât nivelul morfologic al luncii, iar la ploi acestea se transformă în bălţi, acumulând apa precipitaţiilor căzute în luncă.

Unele dintre ele, cele mai mari, păstrând un timp mai îndelungat apa, funcţionează ca bălţi şi mlaştini. Lunca Bârladului este uşor înclinată de la nord spre sud pe o pantă de 0,6-0,7 m/km, cu altitudinea absolută cuprinsă între 31,5 m (în Sud) şi 38 m (în Nord), deţine o suprafaţă de 28 km2 din suprafaţa totală a municipiului Tecuci.

Câmpia de terase a Tecuciului. De o parte şi de alta a Luncii (Şesului) Bârladului se profilează terasele Bârladului, care constituie Câmpia de terase a Tecuciului. Râul Bârlad şi-a modelat valea în stiva de sedimente rămasă după retragerea apelor lacului cuaternar din Depresiunea Bârladului. Relieful municipiului Tecuci nu depăşeşte nicăieri altitudinea de 100 m deasupra nivelului mării.

Dintre terasele identificate de cercetători în cuprinsul Câmpiei Tecuciului pe teritoriul nostru se întâlnesc două: Terasa Cernicari şi Terasa Tecuci.

Terasa Cernicari ocupă o suprafaţă de 15 km2 pe latura de răsărit a municipiului şi se sitează la nivelul izohipsei de 50 m altitudine absolută, ceea ce ne permite să apreciem că altitudinea relativă este de circa 18-20 m. în dreptul cartierului Cernicari, terasa abia mai măsoară 10-12 m deasupra şesului Bârladului.

Pe partea dreaptă a râului Bârlad, la nivelul interfluviului Bârlad-Siret terasa aceasta este ceva mai înaltă, iar la Sud de localitatea Cosmeşti ocupă întregul interfluviu, etalând un aspect cvasiorizontal, de unde şi denumirea acordată de localnici „Platoul Cosmeşti”. După observaţiile efectuate în teren se poate afirma că această terasă, de pe interfluviul Bâriad-Siret, este mai îngustă la nord de Valea Tecucelului şi mai lată în partea sa sudică făcând o trecere lejeră spre Câmpia Şiretului inferior.

Terasa aceasta deţine o suprafaţă de 35 km2 din teritoriul municipiului, întreaga Terasă Cernicari, situată de o parte şi de alta a Văii Bârladului, măsoară 40 km2. Pe această terasă, spre Matca, până aproape de Valea Corozelului, se întâlnesc nisipuri provenite în cea mai mare parte din aluviunile cărate de râul Bârlad.

Prezenţa nisipurilor face ca podul terasei să nu prezinte o suprafaţă netedă, ci uşor ondulată, cu aspect de valuri, adând importanta contribuţie a vântului la realizarea reliefului pe isipuri, cu aspect de dune. Pe această terasă pot fi întâlnite şi porţiuni şor adâncite, cu aspect de padine cauzate de tasarea loessului, mai recvente pe interfluviul Bârlad-Siret.

Terasa Tecuci, mai bine reprezentată pe partea dreapta a râului iârlad, ne apare ca o prispă deasupra albiei majore. Altitudinea absolută a nivelul acestei terase nu trece nicăieri de 50 m, astfel că altitudinea clativâ, raportată la nivelul luncii este în medie de 5-8 m.

Racordul terasei cu şesul Bârladului se poate observa în lungul străzilor: Ecaterina Teodoroiu (cu prelungire pe lângă Cimitir până la Satu-Nou), Gheorghe Petraşcu, Cpt. Vlad, Alexandru cel Bun, Costache Conachi cu prelungire până la nivelul văii pârâului Tecucel. O denivelare mai evidentă între terasă şi luncă apare în dreptul Cimitirului, la popasul „Ocaua lui Cuza”.

Relieful minor. în cadrul acestei categorii de relief sunt prezente microforme de relief create de diferiţi agenţi modelatori ai scoarţei terestre. Aşa ne apare relieful creat de apele curgătoare permanente compus din albii părăsite şi din despletiri de braţe, frecvente în Lunca Bârladului, care se leagă între ele şi dau o adevărată reţea, mai bine conturată pe malul stâng al râului. în prezent asistăm la tendinţa de estompare a acestor microforme de relief datorită faptului că mare parte din suprafaţa luncii a fost îndiguită şi râul Bârlad canalizat.

In teritoriul nostru întâlnim şi un relief creat de apele curgătoare temporare (torenţii), foarte bine reprezentat pe terase şi la nivelul versanţilor Văii Bârladului. Pe podul teraselor se formează ogaşe care direcţionează apa din precipitaţii sau de la sistemele de irigaţii spre ravenele de la nivelul versanţilor văii, fiind în diferite stadii de evoluţie. Unele sunt vechi, stabilizate prin procese de versant (căderi gravitaţionale, deluviere şi coluviere) şi inerbare, altele sunt foarte recente şi active.

Foarte interesantă se dovedeşte a fi şi ravenarea antropicâ a versantului drept al Văii Bârladului, datorită apelor provenite din sistemul de irigaţii de la nivelul interfluviului Bârlad-Siret, în perioada 1970-1989.

Aşa ne apar cele două ravene, cu martor de eroziune între ele, situate la sud de cartierul Nicolae Bălcescu (1 km), unde eroziunea s-diminuat mult fiindcă şi irigarea terenurilor a scăzut în ultimii ani. La nivelul şesului s-a format un important con de ejecţie.

Rigole şi ravene antropice mai pot fi întâlnite pe terenurile arabile de la Satu Nou, amplasate în vecinătatea organismului torenţial Valea Băii, ca urmare a modului defectuos de exploatare a sistemului de irigaţii.

La contactul cu Lunca Bârladului se pot observa numeroase conuri de ejecţie de provenienţă torenţială, cât şi acumulări proluvio-coluviale datorate activităţii gravitaţionale. Unele dintre acestea fiind interceptate de eroziunea orizontală exercitata de pârâul Rateş.

Relieful eolian este prezent în partea de răsărit a teritoriului ca urmare a existenţei aici a unor acumulări importante de nisip. Coeziunea redusă a particulelor de nisip asociate cu prezenţa unei vegetaţii care nu acceptă în întregime solul (vegetaţie arenicolă) permit vântului să modeleze cu uşurinţă aceste terenuri şi să imprime suprafeţei topografice aspect vălurat, foarte bine conservat în cuprinsul plantaţiei de salcâmi de la Cernicari (38 ha, singura suprafaţă de pădure a municipiului).

Relieful atropic la Tecuci se rezumă la o serie de microforme de relief, în bună măsură specifice regiunilor de câmpie. Aşa apar movilele atropice: Bălcescu (60 m), Cernicari (55,5 m), Sturza (58,6 m) spre Rotunda, Târgului (69,3 m) către Cosmeşti etc. Acestea, prin forma şi înfăţişarea lor, cât şi prin detaşarea netă faţă de relieful monoton din jur demonstrează fără tăgadă originea atropică.

Dc asemenea, apar valurile de pământ construite de oameni pentru apărare împotriva năvălirii popoarelor migratoare, precum şi digurile ridicate în perioada 1970-1975 pentru prevenirea inundaţiilor. Numai că, o dată cu înălţarea digurilor de protecţie împotriva inundaţiilor, au apărut şi „depresiuni antropice” care reprezintă spaţiul dintre diguri, estul municipiului cu cartierele Criviţeni, Buda, Peri.

Printre marile dificultăţi ridicate de astfel de „depresiuni atropice”, remarcăm posibilitatea de inundare la ploi torenţiale datorită lipsei de scurgere către apele curgătoare vecine (Bârlad şi Rateş). Valuri de pământ sunt şi lambleurile şoselelor din dreptul podurilor (peste Bârlad şi Rateş) pe slr. Cuza Vodă spre Matca, spre Criviţeni la podul de lemn) sau la pasajele peste calea ferată (spre Bălcescu şi spre Drăgâneşti).

Valuri de pământ şi movile au fost ridicate şi cu prilejul executării I ucrârilor de drenare a suprafeţelor înmlâştinitc din albia majoră a Bârladului. Astfel, în cartierul Tecuciul Nou, amenajarea Bălţii Bondoc a dus la realizarea de movile de pământ şi excavaţii. La fel stau lucrurile şi la „Ocaua tui Cuza”, la Lacul de Agrement de lângă Liceul Agricol etc.

Exploatarea materialelor de construcţii în cariere (gresii, pietrişuri, nisipuri, loess ş.a.) a condus la formarea de movile, precum cele de la Rateş pe Terasa Cernicari, sau excavaţii în cariere la Rateş, Bălcescu, Satu Nou etc. Movile antropice cu caracter efemer, apar şi prin depozitarea gunoaielor, a molozului şi altor materiale la marginea oraşului, în afara locurilor special amenajate.

Tot relief antropic pot fi considerate şi terasele de pe versantul Văii Bârladului, la sud de cartierul Nicolae Bălcescu, canalele de irigaţii de pe suprafaţa interfluviului Bârlad-Siret, debleul de pe şoseaua Tecuci-Matca, valurile de pământ din jurul poligonului de tir de pe Rotunda etc, etc.

In ceea ce priveşte fragmentarea orizontală a reliefului, se constată că aceasta are valori reduse, încadrându-se între 0,00 km/km2 (pentru o întindere de peste 36 km2) şi 2,20 km/km2 (pentru întinderea de 50 km2). Cea mai redusă fragmentare orizontală se întâlneşte pe interfluviul Bârlad-Siret, între izohipsele 50-80 m, apoi pe Terasa Cernicari din partea de est a teritoriului, precum şi în Lunca Bârladului.

Gradul de fragmentare orizontală creşte în lungul cursurilor de apă permanente şi temporare.

Adâncimea fragmentării reliefului exprimă profunzimea, intensitatea eroziunii liniare (verticale) manifestate în mod predomi¬nant de apele curgătoare. Aceasta în teritoriul nostru este neînsemnată, corespunde unităţilor de câmpie şi nu depăşeşte 10 m/km2.

Clima

Ca urmare a aşezării pe latitudine, teritoriul municipiului Tecuci se încadrează în zona climatică temperată şi face parte din sectorul de provincie climatică cu influenţe de ariditate, ţinutul climatic de câmpie, de silvostepă, topoclimatul complex al Câmpiei Tecuciului şi Văii Bârladului, unde se pot întâlni topoclimate elementare: de vale, de terase, de dune, de lacuri, urban etc. şi fenomene climatice marcate de viscole (iarna) şi secete prelungite în celelalte anotimpuri, mai cu seamă vara.

Influenţele de ariditate sunt specifice climatului continental şi se caracterizează prin advecţii de aer deosebit de rece din ţinuturile polare şi subpolare însoţite toamna şi primăvara de îngheţuri, brume şi ninsori timpurii sau târzii, iar în lunile reci de iarnă (ianuarie şi februarie) pot determina coborârea temperaturii aerului până aproape de -30°C.

Iama, advecţiile de aer cald de origine subtropicală pot determina ninsori abundente însoţite de viscole, uneori foarte puternice, ca în perioada 25-27 decembrie 1996, când aria ciclonală de origine mediteraneeană – centrată pe teritoriul sud-estic al ţârii noastre şi pe Marea Neagră – a fost dislocată de anticiclonul centrat în Europa Nordică, printr-o deplasare cu marc viteză, 60-70 km/oră a maselor de aer din nord-estul continentului (crivăţul), timp în care presiunea atmosferică, la Tecuci, a evoluat de la 753 mm Hg (25 decembrie 1996) la 776 mm Hg (27 decembrie 1996).

Vara asistăm la o altă situaţie determinata de advecţia de aer cald tropical din sud care determină înregistrarea unor temperaturi de 35-40°C, ca în vara anului 1998 (iulie-august).

Pe acest fond general de influenţe, precipitaţiile sunt deficitare, determinând perioade de secetă, care explică apariţia sistemului de irigaţii la Tecuci, asigurat cu apă din Şiret, priza Ionâşeşti.

Ne putem forma o imagine mai clară asupra climei la Tecuci dacă analizăm succint factorii climatogeni (radiaţia solară, circulaţia generală a atmosferei, calitatea suprafeţei subiacente) şi particularităţile principalelor elemente climatice (temperatura aerului, precipitaţiile atmosferice şi vânturile).

Factorii climatogeni

Radiaţia solară. La partea superioară a atmosferei terestre ajunge numai o infimă cantitate de energie emisă de Soare, doar a doua miliarda parte, adică 1,98 cal./cmVmin., numită constanta solară. La suprafaţa scoarţei ajunge numai radiaţia globală (radiaţia directă plus radiaţia difuză plus radiaţia atmosferei Valoarea radiaţiei directe la Tecuci este de 1,12 cal./cm2/min.

Radiaţia solară difuză la Tecuci variază între 0,02 calV cmVmin. în dimineţile de la sfârşitul iernii şi 0,4 cal./cm2/min. în amiezile de la începutul verii, fiind influenţată de unghiul de incidenţă, nebulozitate şi opacitatea atmosferei. Radiaţia solară înregistrează valori reduse seara şi dimineaţa (0,01 cal./cm2/min.) în fiecare zi. Pe parcusrul anului cele mai mici valori ale radiaţiei solare difuze se înregistrează la solstiţiul de vară.

Radiaţia solară globală diferă pe parcursul unui an în raport de anotimp, în sezonul cald (aprilie-septembrie) înregistrează valori medii de până la 92,5 Kcal./cm2 pe suprafaţa orizontală, în timp ce în sezonul rece (octombrie martie) valorile nu depăşesc 32,5 Kcal./cm2 pe suprafaţă orizontală. Con¬form Atlasului Geografic al României (1970-1979) radiaţia solară globală la Tecuci variază în medie între 120,0-125 KcaL/cm2 (90-92,5 KcalVcm2 în sezonul cald şi 30-32,5 Kcal./cm2 în sezonul rece).

Valorile zilnice ale radiaţiei solare globale variază în cursul anului, fiind din ce în ce mai mari din decembrie (100 caf/cm2 în 24 de ore) până la sfârşitul lunii iulie (circa 600 cal./cm2 în 24 de ore), apoi scad din nou până în luna decembrie. De asemenea, valorile medii orare ale radiaţiei solare globale variază de la 0,40 cal./cm2/min. în luna ianuarie, la orele 12, la 1,20 cal./cnr/min. la aceeaşi oră în lunile de vară.

Dinamica generală a atmosferei. In troposfera înaltă, la nivelul municipiului Tecuci, circulaţia generală a atmosferei se desfăşoară de la vest către est şi are caracter permanent. Ne referim în acest caz la vânturile de vest constituite din maximele barice tropicale influenţate de forţa Coriohs.

In partea inferioară a troposferei intervin modificări cauzate de calitatea suprafeţei subiacente şi de distribuţia spaţial-geografică a centrilor banei la scară continentală. Ca urmare, la nivelul municipiului Tecuci, se pot remarca mai multe direcţii de provenienţă a maselor de aer. Cea mai mare pondere revine circulaţiei vestice, care determină vreme relativ caldă şi umedă iama şi uşor instabilă vara.

Circulaţia vestică deţine 30,9% din totalul circulaţiei atmosferice în oraş. Circulaţia polară cu 29,4% determină vreme rece iarna, răcoroasă şi instabilă vara. Circulaţia tropicală, 15,8% din sud-vest cu aport de mase de aer mai umed şi din sud-est cu mase de aer mai cald şi mai uscat.

Masele de aer tropical din sud-vest induc la Tecuci, în anotimpul de iarnă, încălzirea aerului şi depunerea de chiciură, iar vara zile foarte călduroase (canicula) ca în 1998. Masele de aer continental estice în proporţie de 8,5% determină iarna vreme rece şi uscată, în timp ce vara au o influenţă neînsemnată.

Suprafaţa subiacentă. La Tecuci aceasta este constituită din Câmpia de terase a Tecuciului şi Valea Bârladului cu lunca şi versanţii săi care canalizează eficient deplasarea maselor de aer, fără să poată impune modificări majore asupra vremii şi cu atât mai puţin asupra climei.

Un rol modificator climatic revine unor suprafeţe active, cum este lacul Călimăneşti-Nicoreşti de pe Siret care, fără să intre în spaţiul geografic al municipiului Tecuci, modifică mersul precipitaţiilor pe o rază de 40 km, al vânturilor pe 30 km şi al temperaturii aerului pe 20 km, Tecuciul intrând astfel în raza de influenţă a acestuia.

Particularităţile principalelor elemente climatice

Temperatura aerului. Municipiul Tecuci este una din puţinele localităţi din ţară unde funcţionează o staţie meteorologică care are înregistrări de peste o sută de ani (din 1896). Temperaturile medii lunare cele mai coborâte se înregistrează în ianuarie (-3,03°C), februarie (-1,55°C) şi decembrie (-0,2°C), în anotimpul de iarnă. în celelalte luni din an, temperaturile medii lunare au valori pozitive care cresc până în iulie (21,65°C) şi apoi scad până în ianuarie. Temperatura medie plurianuală la Tecuci este de 9,99°C, cu o amplitudine medie termică de 4,1°C (U,8°C în 1994 şi 7,7°C în 1933).

Temperatura medie a iernii la Tecuci este de -1,60°C, ceea ce ne face să concluzionăm că iarna este mai blândă decât în regiunile vecine, fie ele şi sudice. Temperatura medie a verii este de 20,77°C, cu luna iulie cea mai călduroasă, urmată de august şi apoi iunie.

Temperatura cea mai ridicată, maxima termică, s-a înregistrat la 5 august 1905 şi a fost de 39,4°C, iar temperatura cea mai coborâtă, minima termică, de -29,3°C la 25 ianuarie 1942. Amplitudinea termică este de 68,7°C, dovedind prin aceasta caracterul de continentalism accentuat al climei tecucene.

Fenomenul de îngheţ. La Tecuci, fenomenul de îngheţ la sol se manifestă timpuriu, încă din luna septembrie şi cel mai târziu ţine până în luna mai. Cel mai timpuriu îngheţ la Tecuci s-a înregistrat pe data de 22 septembrie 1940, iar cel mai târziu pe 22 mai 1952.

Precipitaţiile atmosferice. Pe baza observaţiilor şi a înregistrărilor cantitative a precipitaţiilor lichide şi solide la Staţia Meteorologică Tecuci, se constată că în perioada 1896-1970 cantitatea medie anuală a fost de 465,8 mm în perioada 1965-1996 cantitatea medie anuală de precipitaţii a fost de 481,7 mm, ca în ultimii 17 ani (1980-1996) aceasta să marcheze o scădere importantă înregistrând 432,3 mm. în regimul precipitaţiilor se distinge caracterul continental al precipitaţiilor specific regiunilor din afara arcului carpatic.

Cantitatea de precipitaţii creşte din februarie până în iunie, când înregistrează valorile cele mai mari şi scade apoi până în februarie următor. Cantitatea cea mai mică de precipitaţii înregistrată la Tecuci a fost de 166,9 mm în anul 1935 şi cea mai mare de 830,5 mm în 1941. în 1945 şi 1946, cantitatea anuală de precipitaţii înregistrată la Tecuci a fost de 300 mm şi, respectiv, de 320 mm, care, asociată fiind cu un regim deficitar pentru lunile de vară şi lipsa de precipitaţii pe ansamblul ţării a dus la calamitate.

Vânturile. Deplasarea orizontală a aerului în spaţiul geografic al municipiului Tecuci este strâns legată de amplasarea şi evoluţia centrilor barici la nivel continental, cât şi de particularităţile suprafeţei active. Datorită aşezării geografice, aici ar trebui ca vânturile de vest să aibă frecvenţa cea mai mare, însă acestea deţin doar 2,6%, evidemnţiindu-se clar rolul de barieră oroclimatică a Carpaţilor.

La Tecuci, frecvenţa cea mai mare revine vânturilor din nord şi uord-est, cu peste 30%, datorită evoluţiei acestora în context cu anticiclonii siberian şi scandinav, şi cu ciclonii mediteraneean şi arab, şi favorizate de orientarea consecventă (N-S) a Văii Bârladului în spaţiul geografic al municipiului Tecuci. Vânturile din sud se manifestă cu o frecvenţă de 11%. Putem aprecia că circulaţia aerului la Tecuci se desfăşoară în lungul Văii Bârladului cu o frecvenţă de aproape 42% Durata calmului atmosferic este de 35,8%.

Intre vânturile locale remarcăm crivăţul, care este cel mai frecvent vânt la Tecuci, uşor de recunoscut după caracteristicile pe care le are.

In ţinuturile Tecuciului îşi face simţită prezenţa şi un vânt uscat, numit suhoveiul. Bate în perioada caldă a anului, are umezeală relativă mai mică de 30%, temperatura aerului depăşeşte 25°C, iar viteza poate atinge 5 m/s (18 km/oră).

Austrul este un alt vânt care bate din sector sudic, iarna aduce ger, primăvara usucă repede câmpul, iar vara cauzează secetă.

Băltăreţul, un vânt din sud-est, de peste bălţile Dunării, format la periferia nordică a ciclonilor mediteraneeni, puţin frecvent la Tecuci, toamna şi primăvara determină ploi calde de scurtă durată.

Brizele, vânturi specifice perioadei calde şi liniştite din an, pot fi evidenţiate şi Ia Tecuci. Dimineaţa, aerul răcoros din Valea Bârladului urcă spre podul teraselor şi seara coboară. Credem că, la Tecuci, se poate vorbi şi de o briză urbană, cauzată în timpul zilei de diferenţa de încălzire a suprafeţelor ocupate de construcţii şi spaţiile verzi orăşeneşti.

Hidrografia

Apele municipiului Tecuci au luat naştere în decursul ultimei părţi a cuaternarului (holocen) sub influenţa factorilor climatici, a mişcărilor neotectonice şi implicit a retragerii apelor lacului din Depresiunea Bârladului care acoperea regiunea noastră în urmă cu 10.000-12.000 de ani.

  Studiul apelor la Tecuci constituie o problemă de interes major care se corelează cu dezvoltarea economică şi creşterea demografică a oraşului.

Aşezat pe o stivă de sedimente predominant cuaternare, oraşul Tecuci deţine bogate ape subterane, de adâncime şi freatice. Acestora li se adaugă apele de suprafaţă, curgătoare şi stătătoare.

Apele subterane. La nivelul teritoriului municpiului Tecuci întâlnim ape subterane de adâncime, captive (cu sau fără presiune) şi freatice (libere). Din forajele executate la Tecuci s-a constatat că în depozitele cuaternare, de altfel foarte groase, se află apă de adâncime captivă, arteziană, la numai 21 m adâncime, cu putere ascensională până la 2 m deasupra nivelului Luncii Bârladului (COMMET – Tecuci).

Straturile acvifere de adâncime cantonate în depozite levantine (romaniene), aflate în nordul municipiului Tecuci, au putere ascensională până la 10 m. Pe teritoriul nostru au fost identificate ape subterane cap¬tive dispuse în 3-6 orizonturi. Din aceste orizonturi, în urma forajelor executate, se alimenteazăcu apă potabilă şi industrială o mare parte a oraşului.’

Analizele hidrochimice care se efectuează arată că aceste ape sunt de bună calitate şi că pot fi întrebuinţate fără restricţii, şi chiar fără a fi tratate, în consumul de apă potabilă la gospodăriile populaţiei.

Apele freatice, pătrunse prin rocile poroase de la suprafaţă, acumulate în pietrişuri şi nisipuri deasupra primului strat impermeabil, sunt deosebit de bogate atât la nivelul luncii, cât şi al teraselor. Pătura de loess de pe terase, cu grosimi variabile, uşor permeabilă, face ca adâncimea la care se poate intercepta apa freatică să fie mult mai mare decât în Lunca Bârladului.

Aceste adâncimi sunt mai mari pe interfluviul Bârlad-Siret, 20-25 m în cartierul Nicolae Bălcescu şi 10-15 m pe latura de est a municipiului în cartierul Cernicari, ambele amplasate pe Terasa Cernicari. La nivelul Terasei Tecuci adâncimea apei freatice ajunge până la 8 m.

In Lunca Bârladului nivelul hidrostatic este variabil, putând înregistra valori între 0-6 m, influenţat de relief (în dreptul grindurilor este mai coborât).

Pe baza observaţiilor efectuate, la Tecuci se pot distinge mai multe| unităţi hidrogeologice: (a Luncii Bârladului) şi de terasă (a teraselor Cernicari şi Tecuci). Unitatea hidrogeologică a Luncii Bârladului se situează de o parte şi de alta a râului şi deţine aproape o treime dir suprafaţa municipiului, 28 km2. Aici apa freatică se află la adâncimi de 0-3 m până la 6 m.

Astfel, „Ocaua lui Cuza” (Parcul Crâng) apa îmbibă solul, formând pe alocuri mlaştini şi bălţi, impunând efectuarea de canaluri de drenare, la fel şi pe Rotunda, în partea de sud a municipiului. Unitatea hidrologică a teraselor (Cernicari şi Tecuci) deţine cea mai mare parte din teritoriul municipiului, aproximativ 70%. Apele subterane de provenienţă freatică apar la zi sub formă de izvoare deosebit de frecvente la baza teraselor.

Unele izvoare sunt aşa de puternice încât determină conturarea unor mici cursuri de apă care se unesc la nivelul luncii. La baza Terasei Cernicari, în dreptul cartierului Cernicari, izvoarele au fost colectate într-un canal antropic care se varsă în p. Rateş. De asemenea, putem consemna grupul de izvoare de pe Terasa Tecuci din zona Lacul Porcului (Satu Nou) care formează un curs ce se varsă în p. Prisaca.

La fel se prezintă şi izvoarele de la baza Terasei Tecuci, în dreptul Cimitirului care, la „Ocaua lui Cuza”, formează un pârâu ce se varsă în r. Bârlad. Ivirea izvoarelor este frecventă la baza ambilor versanţi ai Văii Bârladului, pe întregul teritoriu al municipiului Tecuci şi se datoreşte eroziunii fluviale care a retezat straturile şi permite apei freatice să se scurgă prin izvoare, dar şi aplecării stratelor către Valea Bârladului, ca urmare a procesului de subsidenţă care continuă să se manifeste şi în prezent în regiunea noastră.

Apele curgătoare. Râul Bârlad este cel mai important curs perma¬nent de apă care străbate teritoriul municipiului Tecuci. La intrarea în Tecuci primeşte pe partea dreaptă p. Prisaca şi apoi p. Tecucel, cu care confluează lângă S.C. Abator S.A. Tecuci, precum şi p. Rateş care confluează pe stânga Bârladului la limita sudică a teritoriului.

Râul Bârlad izvorăşte din Podişul Moldovei, din Valea Ursului, de pe teritoriul judeţului Neamţ. El are o lungime de 347 km şi deţine un acestui tip de regim hidrologic, sunt posibile viituri însoţite de inundaţii, cum au fost cele din 1969, în perioada februarie-mai.

In intervalul 19-21 februarie 1969, apele râului Bârlad au inundat la Tecuci o suprafaţă de 1.500 de ha teren agricol. Au fost inundate 51 case, iar alte 205 case au fost încercuite de ape. Au fost inundate străzi şi şosele în lungime de 12,5 km.

O lună mai târziu, în perioada 18-24 martie 1969, datorită ploilor înregistrate în bazinul hidrografic al Bârladului, inundaţiile la Tecuci ău fost şi mai devastatoare, fiind cuprinse de ape 622 case şi încercuite 1.200 case. în perioada 2-27 aprilie 1969 au fost inundate 1.002 case şi încercuite 1.311 case. Multe dintre aceste locuinţe s-au dărâmat.

Pentru prevenirea inundaţiilor la Tecuci, albia râului Bârlad a fost corectată şi îndiguită, ridicându-se diguri şi în lunca râului, pentru a proteja cartierele de răsărit ale oraşului, situate pe malul stâng (Criviţeni, Peri, Buda). Tot la fel s-a procedat şi cu p. Tecuci în 1937 şi 1997 când cursul său, la nivelul oraşului, a fost corectat dar nu şi taluzat cu dale de beton, pentru a evita fixarea vegetaţiei.

Cu toate acestea, la 24 septembrie 1996, pârâul Tecucel, în urma unei ploi torenţiale, înregistrată în bazinul său hidrografic, a inundat o bună parte din sud-vestul oraşului, apa pătrunzând şi în numeroase apartamente de la parter în blocurile din faţa Liceului Agricol.

Apele stătătoare. Această categorie de ape de suprafaţă este reprezentată prin lacuri, bălţi şi mlaştini. Ca întindere, porţiunile înmlăştinite sunt mai extinse şi ocupă spaţii importante în Lunca Bârladului. Aşa se pot menţiona mlaştinile din vecinătatea Lacului Porcului, dela „Ocaua lui Cuza”, pe Rotunda, la Fabrica de Mobilă şi, sporadic, în toată lunca, mai cu seamă în apropierea digului de protecţie contra inundaţiilor.

In unele locuri oamenii au procedat la drenarea mlaştinilor şi au creat lacuri de dimensiuni mici, cum întâlnim la Satu Nou, Balta Bondoc, la „Ocaua lui Cuza”, „Lebăda”, lângă Liceul Agricol etc. Lacul Porcului de la Satu Nou reprezintă o parte din mlaştina existentă aici. Bălţile apar strâns legate de mlaştini, însă ocupă suprafeţe neînsemnate*Suprafaţa lacurilor amenajate la Tecuci nu depăşeşte 5 ha.

Flora şi vegetaţia

Flora. Din punct de vedere floristic, teritoriul municipiului Tecuci se încadrează în regiunea floristică holarctică, subregiunea eurosiberiană, provincia balcano-moesicâ, circumscripţia foristică a Moldovei de Sud, foarte aproape de limita răsăriteană a provinciei est-carpatice şi de nord-vcstul subregiunii ponto-central-asiatice, reprezentată prin provincia ponto-sarmatică.

Dintr-un conspect floristic elaborat recent, rezultă că în cuprinsul teritoriului tecucean se găsesc 815 specii, 115 subspecii, 199 varietăţi, 179 forme şi 4 forme ecologice aparţinând la 388 de genuri, încadrate în 93 de familii. In aceste condiţii, cele 815 specii enumerate la Tecuci reprezintă 20% din totalul speciilor existente în ţară.

Dacă ne raportăm la flora României, 1952-1976, care tratează 3.350 de specii, atunci în regiunea noastră se întâlnesc 25% din totalul speciilor de Pteridophitae şi Spennatophitae care vegetează în România. Apreciem că, în regiunea noastră există un fond floristic important.

Fitogeografic, elementele floristice au fost condiţionate de puternica influenţă nordică şi estică, şi mai puţin sudică şi vestică. Astfel, elementul nordic totalizează 467 specii, adică 57,3%, cele estice 191 specii cu 23,49%, în timp ce elementele sudice însumează 52 specii cu 6,4%, cele vestice 24 specii cu 2,95% etc.

Analiza formelor biologice reflectă predominarea hemicriptofitelor, plante ale căror organe de reînnoire se formează la nivelul solului, părţile aeriene uscându-se la sosirea iernii. Acestea sunt reprezentate prin 325 specii cu 40,59%, fiind urmate de terofite, plante anuale care se înmulţesc numai prin seminţe, 205 specii cu aproape 25%.

Predomicarea acestor două categorii de forme biologice însumând 530 de specii cu 65,57% poate fi pusă pe seama caracterului de stepă şi silvostepă al vegetaţiei municipiului nostru.

După preferinţele faţă detroficitatea solului, la Tecuci au fos identificate 326 specii de plante eutrofe reprezentând 40% din totalu speciilor înregistrate, 143 specii mezotrofe (17,54%), 151 speci oligotrofe (18,52% etc.

La Tecuci se întâlnesc şi numeroase specii de plante cu valoare furajeră ridicată: Lotus corniculatus, Medicago sativa, M. varia, Onobrychis viciifolia, Trifolium hybridum, T. pratense, Viciapannonica, V. sativa, V. villosa, Lolium perenne, L. multiflorum, Poa pratensis, P. Annua P. compressa etc. Unele dintre acestea sunt componente de bază ale păşunilor din Lunca Bârladului sau de pe versanţii săi. Calitatea păşunilor este diminuată de apariţia a numeroase specii de buruieni din genurile: Euphorbia Eryngium, Carduus, Cirsium, Xanthium, precum şi unele Gramineae fără valoare furajeră sau economică: Bromus, Koeleria, Festuca, Stipa etc.

In flora spontană a municipiului nostru sunt prezente şi numeroase elemente floristice valoroase din punct de vedere medicinal. Dintre acestea notăm pe cele mai frecvente: Matricaria chamomilla (muşeţelul), Achillea millefolium (coada şoricelului), Arctium lappa (brusturele), Artemisia absinthium (pelinul), Taraxacum officinalis (păpădia), Hy¬pericum perforatum (sunătoare, pojarniţă), Malva neglecta (nalba), Che-lidonium majus (rostopască, negelariţă), Plantago major, P. media (pătlagină), Agrimonia europatoria (turiţâ mare), Tilia tomentosa (tei) şi numeroase altele.

Flora meliferă la Tecuci este reprezentată prin: tei, salcâmi, arţar tătărăsc, salcie, castan, păducel, porumbar, soc etc. dintre plantele lemnoase. Alături de acestea, se întâlnesc şi specii ierboase cu mare valoare meliferă: ghiocelul (Galanthus graecus), vioreaua (Scilla bifolia), păpădia (Taraxacum officinalis), rapiţa (Brassica rapa), muştarul (Si-napis arvensis), macul (Papaver dubium), sulfina (Melilotus officinalis), talpa gâştei (Leonurus cardiaca ssp. villosa) şi multe altele.

Buruienile şi plantele ruderale ocupă cele mai variate staţiuni din lunca şi de pe versanţii Văii Bârladului sau de pe terase. Buruienile sunt frecvente şi în culturile agricole, uneori devenind sufocante pentru culturile neîntreţinute corespunzător. Dintre buruienile cele mai frecvente amintim: Chenopodium album, Ch. hybridum, Ch. urbicum, Atriplex nitens, A. hastata, Amaranthus retroflexus, A. hybridus, Agropyron repes, A. intermedium, Sonchus arvensis, Cirsium arvense, Setaria verticillata, Echinochloa crus-galli, Xanthium strumarium, X. spinosum etc.

In locuri bătătorite apar grupări de: Malva neglecta, Polygonum aviculare, Poa annua, Cynodon dactylon, Plantago major, P. media, P. lanceolata, Agropyron repens etc. Prin spaţiile virane, pe locurile unde s-au depozitat gunoaie, se întâlnesc grupări de: Datura stramonium, Hyosciamus niger amestecate cu Sinapis arvensis, Brassica rapa, Desvurainia sophia, Sisymbrium orientale, S. ojficinale etc.

La Cernicari, pe nisipuri şi sporadic în restul teritoriului, apare gruparea spontană alcătuită din Cannabis ruderalis Janisch.

In culturile agricole irigate, pe Terasa Cernicari, la nivelul interfluviului Bârlad-Siret se dezvoltă abundent o serie de buruieni pe care oamenii le folosesc pentru hrănirea animalelor domestice. Asemenea buruieni sunt: Echinochloa crusgalli, Amaranthus retroflexus, A. hybridus, Portulacca olerácea, Galinsogaparviflora etc. Dintre speciile de plante parazite menţionăm: torţelul (Cuscuta europaea) şi lupoaia (Orobanche ramosa) care sunt frecvente în culturile agricole.

Flora ornamentală a municipiului Tecuci este variată şi interesantă aşa cum rezultă din studiile întreprinse de diferiţi autori. La nivelul anului 1971, Gh. Gavrilescu identifica în flora ornamentală a Tecuciului 141 de specii de arbori, arbuşti şi liane şi 202 specii de plante ornamentale ierboase, multe provenite din flora spontană sau din serele oraşului.

Dintre arborii ornamentali mai răspândiţi menţionăm: teiul (Tüia tomentosa, T. platyphyllos, T. cordata), frasinul (Fraxinus excelsior, F. lanceolata), arţarul (Acer campestre, A. negundo), A. tataricum, A. saceharinum, A. pseudoplatanus, A. platanoides), castanul (Aesculus hyppocastanum), mesteacănul (Betula verrucosa), carpenul (Carpinus betulus), salcâmul (Robinia pseudacacia) şi multe altele.

In flora ornamentală a Tecuciului sunt slab reprezentate speciile de conifere. Acestea apar sporadic, în număr mic prin parcuri sau prin gospodăriile populaţiei şi sunt reprezentate prin: bradul alb (Abies alba), bradul argintiu (Abies concolor), molidul (Picea abies), pinul negru (Pinus nigra), pinul de pădure (Pinus sylvestris) şi pinul strob (Pinus strobus).

Intre arbuştii ornamentali prezenţi se remarcă: ienuperul (Juniperus communis, J. sabina, J. virginiana), tuia (Thuja orientalis, T. occidentalis), tisa (Taxus baccata), dracila (Berberís vulgaris var. atropurpúrea), mahonia (Mahonia aquifolium), buxus (Buxus sempervirens), diervila (Diervila florida), cârmâzul (Symphoricarpus orbiculatus, S. racemosus), călinul (Viburnum opulus), lemnul câinelui (Ligustrum vulgare) şi gutuiul japonez (Chenomeles japónica).

Dintre liane şi plante volubile remarcăm: hameiul (Humulus lupulus), iedera (Hederá helix), hrişcă (Fagopyrum baldschuanicum), lăsniciorul (Solanum dulcamara), viţa de Canada (Partenocisus quinquefolia), viţa de vie (Vitis viifera, V. sylvestris) etc.

Plantele ornamentale ierboase sunt mai numeroase deoarece sunt cultivate şi de populaţie în gospodăriile particulare sau în glastre. In scuaruri şi peluze pot fi întâlnite frecvent numeroase specii dintre caremenţionăm: begonia (Begonia rex, B. semperflorens), cana (Cana indica), japoneze (Dianthus barbatus), garofiţe (Dianthus caryophyllus), bănuţei (Bellis perennis), gălbenele (Caléndula ojficinalis), crizanteme (Chrysanthemum indicum), crăiţe (Tagetes erecta, T. patula), cârciumărese (Zinnia ele gans), gladiole (Gladiolus gandavensis), stânjenei (Iris germanica), menta (Mentha viridis) etc. în glastre, prin apartamente, ca şi în serele oraşului se remarcă: muşcata (Pelargonium zonale, P. grandiflorum, P. peltatum), telegraful (Tradescantia blosfeldiana), colocasia (Colocasia antiguorum), cala (Zantedeschia aethiopica), limba soacrei (Opuntia vulgaris), umbra iepurelui (Aspara-gus sprengeri), perniţe, salteluţe (Helxine soleiroli, Agapanthus africanus. Aloe arborescens, Asparagus plumosus, Chlorophytum sternbergianum, Sanseviera trifasciata, Nefropelis exaltata, Cyclamen persicum, Saxífraga sarmentosa, Clivia miniata, Zephyranthes candida, Z. grandiflora) şi numeroase alte specii.

Prin suprafaţa ocupată de parcuri, peluze şi squaruri (75,9 ha), cât şi prin mulţimea şi varietatea plantelor ornamentale cultivate, Tecuciul rămâne oraşul în care populaţia beneficiază de un mediu ambiant de cea mai bună calitate.

Vegetaţia. Alex. Borza (1947) arată ca în sudul Moldovei formaţiunea vegetală caracteristică este silvostepa (stepa depădure). La Tecuci pădurea ocupă doar 38 ha şi este reprezentată prin plantaţii de salcâmi în vecinătatea cartierului Cernicari. Ca urmare, vegetaţia spontană, cât a mai rămas din aceasta, este reprezentată în mod exclusiv prin grupări de plante ierboase specifice stepei.

Analizând comparativ situaţia vegetaţiei la Tecuci şi a teritoriilor învecinate putem concluziona că, în trecutul nu prea îndepărtat, meleagurile tecucene erau acoperite parţial cu pădure de foioase în care predomina stejarul brumăriu (Quercus pedunculifora). Prezenţa solurilor cernoziom cambie pe nisip şi loess sau a cernoziomului cambie vermic întăreşte această concluzie.

In cadrul vegetaţiei spontane a municipiului Tecuci, predominant ierboase, distingem mai multe categorii de formaţiuni vegetale:

1. Vegetaţia hidrofilă (iubitoare de apă) este alcătuită din plante natante şi submerse. Asemenea asociaţii vegetale sunt prezente în toate lacurile şi bălţile de pe teritoriul municipiului Tecuci. Plantele dominante sunt: lintiţa (Lemna minor, L. trisulca), peniţa apei (Myriophyllum spicatum), broscariţa (Potamogetón crispus, P. pectinatus) şi altele.
2. Vegetaţia palustră, răspândită în mlaştinile din Lunca Bârladului şi la marginea bălţilor, este reprezentată prin: – trestiişuri formate din stuf (Phragmites australis), – păpurişuri alcătuite din papură (Typha latifolia, T. angustifolia, T. minima), – rogozişuri în care predomină speciile de rogoz (Carex distans var. bessarabica) şi – asociaţii vegetale mixte în care speciile menţionate mai sus seamestecă în proporţii diferite.
3. Vegetaţia mezofilă este reprezentată corespunzător pe pajiştile din cuprinsul Luncii Bârladului. Aici se întâlnesc asociaţii de Festuca în amestec cu alte Gramineae (Poa, Dactylis, Lolium) alături de care se dezvoltă ghizdeiul (Lotus corniculatus), trifoiul (Trifolium) şi altele. în alte perimetre sunt prezente asociaţii efemere de muşeţel (Matricaria chamonilla) cu puţine plante însoţitoare între care pătlagina mare (Plan-tago major) şi firuţa (Poa annua).
4. Vegetaţia xerofilă. Asemenea asociaţii sunt prezente pe versanţii Văii Bârladului, iar sporadic şi pe terase, pe marginea viilor de la Cemicari şi din estul teritoriului.

Primăvara timpuriu versanţii Văii Bârladului sunt acoperiţi cu un covor ierbos format din Poa bulbosa var. vivipara. Această formaţiune vegetală efemeră fixează taluzul şi reduce simţitor erodarea versantului. Firesc, mai târziu, aici se dezvoltă şi alte specii de Gramineae: Festuca nseudovina, Stipa capillata, Bromus tectorum, B. sterilis, Botriochloa ischaemum etc.

In apropiere de Cernicari, la nivelul Rezervaţiei paleontologice Rateş se distinge o asociaţie alcătuită din Apera spica-venti în care sunt înglobate şi specii de: Poa, Agrostis, Astragalus ca şi Scabiosa ucranica, Cynanchum acutum, Plantago indica etc. Mai întâlnim asociaţii de Potriochloa ischaemum în amestec cu Asperula humifusa, Centaurea iberica, Salvia aethiopis etc.

Asociaţia de peliniţă (Artemisia austriaca) este prezentă pe pante cu expoziţie sud-estică şi sudică.In lungul digului Bârladului, la Criviţeni, în această asociaţie seamestecă şi Carthamus lanatus.

Pe suprafeţele sărăturate din Lunca Bârladului se grupează specii halofilc precum: Statice (Limonium) gmelini, Spergularia marina, S. media, Heleochloa schoenoides, Crypsis aculeata, iar primăvara timpuriu Myosurus minimus etc.

Din punct de vedere al vegetaţiei spontane, putem admite că în prezent, la Tecuci, există un spaţiu de stepă secundară rezultat în urma intervenţiilor atropice, prin defrişare şi desţelenire cu scopulcreării de terenuri arabile. Este posibil ca această situaţie să fie o rezultantă şi a pâşunatului excesiv, care a condus la distrugerea pădurii, care nu s-a mai putut reface iar, în final, s-a instalat vegetaţia ierboasă în mod secundar.

Fauna

In cuprinsul teritoriului municipiului Tecuci sunt prezente diferite grupe de animale, de la cele inferioare, nevertebrate, la cele superioare, mamifere. Cel mai cunoscut reprezentant al viermilor inelaţi este râma (Lumbricus terestris).

Lumea insectelor are numeroşi reprezentanţi, între care menţionăm: cnrâbuşul de mai (Melolontha), rădaşcă (Lucanus cervus), nasicornul (Orychtes nasicornis), fluturi diverşi: albiliţa (Pieris brassicae), striga, cap de mort (Acheronia atropos), ochi de păun (Saturnia pyri) etc.

Clasa Batracienilor este reprezentată prin: salamandra (Slamandra), tritoni (Triturus vulgaris, T. cristatus), buhaiul de baltă (Bombina), broasca râioasâ cafenie (Bufo), brotâcelul (Hyla arborea), broasca de lac (Rana ridibunda) şi altele. Cel mai comun reprezentant al reptilelor este şarpele de casă (Natrix) alături de care se întâlnesc: guşterul (Lacerta viridis), şopârla cenuşie (Lacerta agilis) şi aţele.

Păsările sunt şi ele numeroase, unele sunt sedentare, altele sunt oaspeţi de vară sau de iarnă. Câteva din categoria celor sedentare, care sc întâlnesc mai frecvent sunt: vrabia (Passer domesticus), vrabia de câmp (Passer montanus), botgrosul (Coccothraustes), sticletele (Carduelis), uliul găinilor (Accipter gentilis), vânturelul (Falco tinnuculus), fazanul (Phasianus colchicus), guguştiucul (Streptopelia decaocto), ciocănitoarea verde (Picus viridis), ciocănitoarea mare (Dendrocopos major), ciocârlanul (Galerida cristata), stăncuţa (Corvus monedula), cioara de semănătură (Corvus frugilegus), cioara cenuşie grivă (Corvus corone-cornix), coţofana (Pica), piţigoiul de grădină (Parus major), piţigoiul albastru (Parus caeruleus), graurul (Sturnus vulgaris), raţa sălbatică (Anas platyrhynchos) etc.

Dintre oaspeţii de vară amintim: potârnichea (Perdix), prepeliţ; (Coturnix), nagâţul (Vanellus), cucul (Cuculus canorus), cucuveaua (Athene noctua), lipitoarea, caprimulgul (Caprimulgus europaeus), dumbrăveanca (Coracias garrulus), prigoria, albinărelul (Merops apiaster), pupăza (Upupa epops), rândunica (Hirundo rustica), lăstunul (Delichon urbica), grangurele, auşelul (Oriolus), muscarul mic (Ficedula parva), privighetoarea de grădină (Sylvia borin), raţa cârâitoare (Anaî querquedula), barza (Ciconia), stârcul cenuşiu (Ardea cinerea), stârcu purpuriu (Ardea purpurea) şi altele.

Intre oaspeţii de iarnă remarcăm: raţa mică (Anas crecca). în iernile geroase multe păsări de baltă întâmpină mari greutăţi datorită îngheţului, atât a bălţilor cât şi a apelor curgătoare.

Dintre mamifere se remarcă rozătoarele: iepurele (Lepus europaeus), popândăul (Citellus), hârciogul (Cricetus), şobolanul (Ratus norvegicus), şoarecele de casă (Mus musculus) etc. Alte mamifere: (scrofa) mistreţul, căprioara (Capreolus), vulpea (Vulpes), dihorul de casă (Putorius), nevăstuica (Mustela nivalis), bizamul (Ondrata zibethica) etc. Multe dintre acestea prezintă interes vânătoresc.

In apele curgătoare şi în lacuri sunt prezente specii de peşti caracteristice apelor de câmpie: crapul (Cyprinus carpio), ştiuca (Esox lucius), carasul (Carassius), porcuşorul (Gobio), bibanul (Perca fluviatilis), carasul argintiu, regina bălţii (Carassius auratus) ş.a.

Solurile

Cadrul natural de formare a solurilor la Tecuci este oferit de unitatea de câmpie unde altitudinile absolute nu depăşesc 100 m şi nu coboară sub 30 m.

Substratul litologic în cadrul căruia s-a desfăşurat pedogeneza prezintă o oarecare uniformitate specifică unităţii de relief existente. Astfel pe Terasa Cernicari sunt prezente luturile loessoide şi unele depozite de nisip, în vreme ce pe Terasa Tecuci şi în Lunca Bârladului sunt prezente depozitele aluvionare (nisipuri, pietrişuri, luturi, argile etc.) dispuse în straturi alternante.

Dacă pe terase apa freatică se află la adâncimi uneori mai mari de 20 m, în Lunca Bârladului aceasta se găseşte la foarte mică adâncime, încât influenţează procesul de pedogeneza. La formarea şi evoluţia solurilor un rol important joacă clima, care în cazul Tecuciului este temperat continentală, cu accentuate influenţe de ariditate din partea de est a Europei, cu temperaturi medii anuale care oscilează în jurul valorii de 10°C şi precipitaţii între 450-500 m, mai rar sub aceste valori.

Vegetaţia de silvostepă, la Tecuci „un ochi de stepă”, a contribuit la apariţia pe terase a solurilor bogate în humus de foarte bună calitate.

Bazându-se pe studiul pedologie complex executat în 1988 de către Oficiul Judeţean pentru Studii Pedologice şi Agrochimice (O.J.S.P.A.) Galaţi, cât şi pe observaţiile noastre în teren, evidenţiem la Tecuci existenţa a patru clase de soluri:

1. Clasa molisoluri;
2. Clasa solurilor hidromorfe;
3. Clasa solurilor halomorfe;
4. Clasa solurilor neevoluate, trunchiate sau desfundate.

Această diferenţiere a fost determinată de condiţiile diferite de re¬lief, clima, vegetaţie şi rocă în care s-a desfăşurat pedogeneza în cuprinsul teritoriului tecucean. Depozitele de suprafaţă pe care s-au format şi au evoluat solurile sunt în întregime de vârstă cuaternară.

In cuprinsul teritoriului tecucean predomină solurile ce aparţin clasei molisoluri (cernoziomuri tipice şi cernoziomuri cambice).

In Lunca Bârladului sunt prezente soluri din clasele: hidromorfe şi halomorfe, în vreme ce solurile neevoluate, trunchiate şi desfundate au răspândire sporadică, în general restrânsă, pe tot cuprinsul municipiului Tecuci.

Protejarea naturii

La Tecuci protejarea naturii prin înfiinţare de rezervaţii naturale şi declararea de monumente ale naturii este modestă. Putem menţiona în acest sens punctul fosilifer Rateş-Cernicari, rezervaţie paleotologică amplasată în sud-estul municipiului Tecuci, între oraş şi cartierul Cernicari, cu acces imediat din şoseaua Tecuci-Matca-Galaţi, la numai 100 m de aceasta spre sud.

Rezervaţia, în suprafaţă de 2 ha, a fost propusă şi fondată în anul 1967 prin Decizia nr. 1063 a Consiliului Popular al Raionului Tecuci şi confirmată în anul 1973 prin Decizia nr. 155 a Consiliului Popular Judeţean Galaţi. Această rezervaţie adăposteşte fosile ale faunei cuaternare de climat cald, dar şi rece, corespunzătoare perioadelor glaciare şi interglaciare. Dintre animalele fosile menţionăm: mamutul (Elephas meridionalis), rinocerul lânos (Coelodonta antiquitatis), bourul (Bos primigenius), zimbrul (Bison priscus), cămila (Camelus sp.) etc.

Fosilele sunt cantonate în straturile de nisip şi marne argiloasce care conţin şi importante cantităţi de pietrişuri. In aceste straturi, profesorul ieşean N. Macarovici (1960) menţionează şi numeroase fosile de moluşte aparţinând genurilor: Emercia, Valvata, Melanopsis, Lithogliphus, Unio etc. Straturile litologice în care sunt depozitate aceste fosile aparţin cuaternarului inferior (pleistocenului) şi se află la adâncimi mai mari de 10 m faţă de nivelul topografic actual al Terasei Cernicari.

In 1994 (iulie) o întreprindere de prospecţiuni geologice şi-a instalat depozitul de explozibili în rezervaţie, prilej cu care aceasta a săpat o groapă pentru magazie din care au fost scoase „oase uriaşe”, cum relata paznicul, pe care, mai apoi, le-au îngropat.

In Tecuci mai sunt ocrotite câteva exemplare de platan (Platanus acerifolia Willd.) amplasate în Grădina Publică şi în parcul Casei de Cultură.

Incepând cu anul 1977, prin grija lucrătorilor de la spaţiile verzi ale oraşului, au apărut tăbliţe cu denumirile ştiinţifice ale unor plante cultivate ca ornamentale: Abies concolor, Broussonetia papyrifera, Tecoma (Campsis) radicans, Paulownia tomentosa, Taxus baccata etc., fapt ce contribuie la protejarea florei ornamentale din Tecuci.

Prof. FLORIN-DAN GAVRILESCU, Prof. GHEORGHE GAVRILESCU

Bibliografie

1. Anghel, Gh., Râvăruţ, M., Turcu, Gh., Geobotanica, Bucureşti, Ceres, 1971.
2. Antonescu, C, Plante de apă şi de mlaştină, Bucureşti, Ed. de Stat. 1951.
3. Barbu, N.. Poziţia paleogeografică a teritoriului României, în Bul. Soc. de Şt. Geografice din R.P.R., serie nouă, voi. LXXI, 1971.
4. Beldie, A kw.. Plantele lemnoase din România, Manual de determinare. Bucureşti, Ed. Agrosilvică, 1953.
5. Barcă, C, Flora şi vegetaţia Colinelor Tutovei (între Tutova şi Şiret), 1973, manuscris.
6. Borza, Alex., Conspectus florae Romaniae regionomique aflinium, Cluj, Cartea Rom., 1947.
7. Călinescu, R., Biogeografia României, Bucureşti, Ed. Ştiinţifică, 1969.
8. Coteţ, R, Geomorfologia României, Bucureşti, Ed. Tehnică, 1973.
9. Ibidem, Câmpia Română, Bucureşti, Ceres, 1976.
10. Cucu, V., Oraşele României, Bucureşti, Ed. Ştiinţifică, 1970.
11. Enciclopedia geografică a României, Bucureşti, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1982.
12. Enculescu, R, Zonele de vegetaţie lemnoasă din România, Bucureşti, 1970, Cartea Româneasca.
13. Florea, N\. Contribuţii la cunoaşterea nisipurilor din Câmpia Tecuciului, 1924, în Bul. Şt. Acad. R.P.R., IV/4, 1952.
14. Ibidem, Eroziunea eoliană a solurilor din Câmpia Tecuciului, în „Rev. Univ. C. I. Parhon”, nr. 5, 1955.
15 Gavrilescu, Florin-Dan, Mediul geografic ambiant, un geosistem complex, în „Astra tecuceană”, II, nr. 4, 1997.
16. Gavrilescu, Gh.; Gavrilescu, Florin Dan, Spaţiile verzi tecncene, funcţiile şi rolul lor în păstrarea calităţii mediului geografic, în „Astra tecuceană”, FI, nr. 4/ 1997.
17. Gavrilescu, Florin-Dan, Municipiul Tecuci, studiul fizico-geoprafîc ţi de calitate a mediului, Lucrare de diplomă, 1998, manuscris.
18. Gavrilescu, Gh., Contribuţii la studiul florei ornamentale a oraşului Tecuci, I. P. Galaţi, în „Lucrări Ştiinţifice”, Galaţi, 1971.
19. Gavrilescu, Gh., Caracterizare fizico-geograflcă a Câmpiei Tecuciului (partea nordică), cu privire specială asupra vegetaţiei, Lucr. gr. I, Tecuci, 1980.
20. Geografia României, [voi. 1], Geografia fizică, Bucureşti, Ed. Academiei R.S.R., 1983.
21. Mihăilescu, V., Dealurile şi câmpiile României, Ed. Ştiinţifică, 1966.
22. Monografia geografică a României, Ed. Academiei R.P.R.. 1960.
23. Obreja, Al., Câmpia Tecuciului, Studiul fizico-geografic, Iaşi, Teză doctorat.
24. Ujvary, I., Geografia apelor României, Bucureşti, Ed. Ştiinţifică, 1974.